Haiti – copiii haosului

Inapoi

UNICEF încearcă să identifice şi să doteze două adăposturi speciale care vor găzdui 200 de copii ca şi Paul sau Fetiţa. Adăposturile vor oferi un paradis sigur copiilor şi se vor ocupa de unele dintre nevoile lor stringente cât timp se caută familiile lor. În cazul celor ce nu vor putea fi reuniţi cu familia lor, va trebui să se găsească soluţii alternative.

Jurnal de teren:

Tamar Hahn, Specialist în Comunicare UNICEF Haiti

Port-au-Prince, Haiti – 17 ianuarie 2010

Azi dimineaţă, am fost să vizitez un spital mobil instalat în incinta Bazei Logistice MINUSTAH. Spitalul constă în două corturi uriaşe pline până la refuz cu haitieni răniţi în timpul cutremurului. Condiţiile sunt deplorabile: alimente şi apă insuficiente atât pentru medici, cât şi pentru pacienţi, lipsa salubrizării, ceea ce face ca urina şi excrementele să fie aruncate în spatele corturilor ce adăpostesc spitalul, în timp ce membrele amputate sfârşesc la gunoi.

Nu există nici morgă, în consecinţă cadavrele stau grămadă la marginea cortului. Azi a fost deschisă o sală de operaţii unde se realizează în special amputări deoarece rănile suferite de multe din victime s-au infectat şi pot deveni letale. Nu există posibilitatea de a efectua niciun alt tip de operaţie, iar proviziile sunt toate limitate.

În miezul gemetelor şi plânsetelor disonante de durere stau cinci copii singuri în pătuţurile lor, fără vreo rudă care să îi hrănească, să îi spele sau să îi ţină de mână. O fetiţă de doi ani suferind de paralizie cerebrală a ajuns aici după seism, deshidratată şi în stare de şoc, iar acum e singură în pătuţul ei şi plânge. Nu are răni grave şi ar putea să se întoarcă acasă, dar nimeni nu ştie cum o cheamă – pe o bucată de hârtie de la picioarele ei scrie Fetiţă – sau de unde să înceapă căutarea familiei ei.

În aceeaşi situaţie se află şi Sean, un băieţel de şapte ani ajuns aici care a ţipat încontinuu după părinţii lui, ghemuit în poziţie fetală timp de 12 ore. Din puţinele vorbe spuse de el, asistentele au înţeles că şi-a văzut ambii părinţi morţi. Sean are câteva zgârieturi mici şi se plimbă de colo-colo vorbind cu ceilalţi pacienţi, dar doctorii nu vor să îl externeze înainte de a şti încotro se va îndrepta şi cine va avea grijă de el.

Probabil sute sau chiar mii de alţi copii se află în aceeaşi situaţie în Port-au-Prince, fie în spitale, fie hoinărind pe străzi fără a avea acces la apă, hrană şi protecţie împotriva violenţei şi abuzului. Chiar dacă aceşti copii nu au răni fizice, ei au suferit o traumă psihologică severă care îi va afecta pentru tot restul vieţii. Aceştia prezintă risc de subnutriţie şi îmbolnăvire, fiind vulnerabili la exploatare sexuală şi trafic.

UNICEF încearcă să identifice şi să doteze două adăposturi speciale care vor găzdui 200 de copii ca şi Paul sau Fetiţa. Adăposturile vor oferi un paradis sigur copiilor şi se vor ocupa de unele dintre nevoile lor stringente cât timp se caută familiile lor. În cazul celor ce nu vor putea fi
reuniţi cu familia lor, va trebui să se găsească soluţii alternative.

Distribuirea de apă

În această după-masă, l-am însoţit pe responsabilul nostru pe probleme de Apă şi Salubritate pentru a evalua eforturile de distribuire a apei demarate ieri. Haitienii nu mai dorm în casele lor. Chiar şi cei ale căror case au fost cruţate de cutremur au ieşit în stradă şi şi-au ridicat corturi confecţionate din orice bucată de cârpă avută la dispoziţie. Aceştia umplu puţinele pieţe din oraş şi chiar şi casa primului-ministru, o proprietate îngrădită, cu o curte mare, care s-a transformat ad-hoc într-o tabără.

Cei care nu se află prin pieţe şi în curţi blochează străzile cu plăci de beton şi dorm direct pe asfalt.

Nu există latrine şi am văzut femei îngenunchind lângă găleţile cu apă, goale în mijlocul străzii, pentru a se spăla. În lipsa latrinelor, oamenii îşi fac nevoile pe marginea străzii. Grămezi de gunoi se acumulează peste tot, iar când se face noapte în Port-au-Prince toate aceste mii de oameni, unii peste alţii, sunt învăluiţi de un întuneric desăvârşit.

Când am ajuns la reşedinţa primului-ministru, o cisternă de apă furniza 5.000 de litri de apă, acoperind nevoile zilnice a 1.000 de persoane. Lumea stătea la rând în mod civilizat, aşteptând cu răbdare să le vină rândul, cu canistre în mână. Chiar în spatele lor, se formase un şir lung de oameni pentru a lua seturile de igienă distribuite de USAID.

Patru fetiţe au venit să ne salute. Când le-am întrebat cum erau, mi-au zâmbit şi mi-au spus că era totul în regulă. Stania, o fată de 17 ani, le-a auzit. “În regulă? Cum adică în regulă?”, a spus ea. “Nu e în regulă, e groaznic. Nu mai putem continua aşa mult timp.”

M-am bucurat să văd că ajutoarele ajung la oameni, în ciuda condiţiilor oribile în care locuiau. M-am întors la baza unde şi-a mutat operaţiunile UNICEF după distrugerea sediului său din Haiti, iar acolo am aflat că fiul unuia dintre şoferi decedase din cauza rănilor suferite în timpul seismului. Era al treilea copil pe care acest om, de origine haitiană, îl pierduse. Fiica sa şi un alt fiu au murit pe loc în momentul prăbuşirii casei lor.

Tragedia cutremurului nu îi afectează doar pe cei din afara complexului, ci afectează fiecare angajat al UNICEF aflat la faţa locului. Câţiva angajaţi şi-au pierdut toate bunurile şi nu mai au decât hainele de pe ei. Toţi sunt obosiţi şi traumatizaţi, fiindu-le frică să stea singuri în casă şi cu nervii întinşi la maxim din cauza replicilor care se fac simţite încă în fiecare zi. De cinci zile, una dintre colegele noastre s-a mutat cu totul lângă ruinele birourilor MINUSTAH, aşteptând ca soţul ei să fie scos de sub dărâmături. Acesta este în viaţă şi i-a trimis sms-uri, dar încă nu a fost salvat.

Poţi ajuta acum!

Donează online orice sumă sau mergi la orice sucursală BRD – Groupe Societe Generale şi donează în contul UNICEF – RO 10 BRDE 450S V434 6556 4500.

Companiile care doresc să ajute prin donaţii pot contacta UNICEF România la telefon 0745 535 781 sau 0749 194 239.

Pentru informaţii suplimentare, persoane de contact:

Citeşte în continuare