Povestea lui Kitty

Inapoi

"Te 'ubesc" sunt cuvintele pe care Cristian, în vârstă de 10 ani, le rosteşte din tot sufletul la doar câteva minute de când ne-am cunoscut.

Deşi a fost abandonat de mic de părinţi, “Kity” aşa cum este alintat Cristian, este un copil vesel, zâmbitor şi plin de afecţiune faţă de cei din jur. Îi place mult să danseze, să deseneze, să cânte şi este mare iubitor de poveşti cu zâne. Este săritor şi îi ajută cu drag pe ceilalţi copii din casă. Te surprinde cu câtă promptitudine spune “mulţumesc” atunci când îi oferi ceva sau îl ajuţi.

Lipsa părinţilor nu este însă singura piedică din viaţa lui. Cristian are o dizabilitate intelectuală. Până la vârsta de 4 ani, el a crescut într-un centru de plasament pentru copii cu dizabilităţi, unde nu putea beneficia de îngrijirea şi atenţia necesare unui copil în situaţia lui. În 2005, alături de alţi copii, el a fost luat în grijă de o fundaţie susţinută şi de UNICEF.

Cristian a fost integrat într-un program de recuperare adaptat care îl ajută să își depășească deficienţele emoționale și amintirile vieții în instituție, să își dezvolte limbajul și să facă progrese în ceea ce privește dezvoltarea fizică. Înainte era un băiețel retras, căruia nu îi plăcea ca ceilalți să se apropie de el, acum însă a căpătat mai multă încredere și este foarte prietenos.

Cristian locuieşte acum, alături de alţi copii ca el, într-o casă de tip familiala fundaţiei, merge la o şcoală specială, iar după şcoală vine la Centrul de Zi al fundaţiei unde participă la programul de recuperare. De când este aici, a făcut progrese importante. A învățat să mănânce singur, să se spele singur, să se îmbrace singur.

Recuperarea lui trebuie să continue. Dacă eforturile nu sunt constante, un copil cu dizabilităţi poate pierde foarte repede, lucrurile pe care le-a învăţat cu multă străduinţă.

Cristian şi alţi copii ca el au nevoie de ajutorul nostru pentru a continua să facă progrese, să înveţe să se descurce singur şi să ajungă să aibă un cuvânt de spus în propriul destin.