Scrisori UNICEF

mai 2008

Locul copiilor nu este în închisoare

Georgică, cum îi spuneau prietenii, trăia doar cu mama lui, la periferia Bucureştului, într-o casă ce mai stătea în picioare doar cu ajutorul unor pari ce împiedicau acoperişul să cadă peste ei. Singurele lor venituri erau ajutorul de şomaj al mamei şi alocaţia lui. În ziua în care a împlinit 14 ani şi-a luat la revedere de la mama sa şi a plecat împreună cu doi vecini ce erau mai mari ca el, la plimbare prin oraş. Pe măsură ce noaptea se lăsa peste oraş, cei trei prieteni umblau pe străzi râzând şi vorbind tare, uitându-se la persoanele ce treceau pe lângă ei. Oprindu-se la colţ de stradă, s-au aşezat pe scările unei clădiri şi s-a aşternut tăcerea.
Cel mai mare dintre ei, un băiat blond cu părul vâlvoi, înalt, slab
şi plictisit le-a spus că ar fi bine să facă rost de nişte bani pentru a merge la un bar pe care îl ştia în apropiere..."

Citeşte întreaga scrisoare

În situaţia lui George mai sunt mulţi alţi copii care aşteaptă o mână de ajutor.

Iată cum poţi ajuta şi care va fi destinaţia donaţiei tale:


  • 25 RON ajută la continuarea studiilor chiar şi în penitenciar
  • 50 RON ajută un copil din penitenciar să aibă o viaţă mai uşoară prin achiziţionarea unor echipamente sportive
  • 100 RON ajută la utilarea camerelor de interogare a minorilor cu echipamente audio-vizuale.

Cu fiecare donaţie pe care o primim suntem mai aproape de a le da acestor copii viaţa înapoi.



tipăreşte pagina trimite pe email înapoi la: Scrisori UNICEF